Asa cum in povesti fata imparatului era cea mai mandra dintre fetele din tara, la fel Piatra Craiului este cel mai spectaculos munte din Carpatii Meridionali.
Arata ca o creasta de dinosaur, adormit undeva in negura timpului. Defapt, originea muntelui chiar vine din trecutul indepartat, cand pe fundul Marii Tethis a inceput formarea crestei de calcar lunga de 25 de km.
Eforturile depuse pentru cunoasterea stiintifica a acestui masiv de o spectaculozitate deosebita, au inceput cu peste 250 de ani in urma.
Primele masuratori topografice, atestate documentar au fost efectuate de Institutul Cartografic din Viena si au fost incluse in hartile generale ale Tarii Barsei. Echipa de cartografi a fost insotita de jurnalistul Anton Kunz, care conform datelor de arhiva a ajuns pe Vf. Baciului pe data de 26 august 1842. Aceasta data marcheaza documentar prima ascensiune la Vf. Piscul Baciului. Primele referiri stiintifice cu privire la geologia masivului au fost facute de B. Hauer in 1863.
Desi cunoscut cu mult timp inainte, Avenul de sub Coltii Grindului este cercetat pentru prima data in 1900, de catre Josef Kolbe.
In 1908 odata cu infiintarea Muzeului Sasesc din Tara Barsei, incepe o importanta activitate de cercetare a zonei. In cadrul cercetarilor efectuate de personalul acestui muzeu, Franz Podek a descoperit si descris numeroase pesteri din Piatra Craiului in perioada 1908-1918.
In 1907 geograful francez Emannuel de Martonne realizeaza un studiu aprofundat asupra morfologiei Carpatilor Meridionali, considerand Piatra Craiului "un accident morfologic principal" in procesul formarii acestui grup muntos.
Cea mai recenta lucrare, de mare amploare o reprezinta teza de doctorat a lui T. Constantinescu: "Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic." (1994) care contine informatii valoroase legate de geomorfologia si geneza masivului cu referire la procesele geomorfologice actuale.
Primele cercetari atestate documentar, asupra florei si vegetatiei Masivului Piatra Craiului dateaza inca din secolul al XVII. Printre primii mentionati ca fiind interesati in mod deosebit de flora Pietrei Craiului se numara J. Lerchenfeld si farmacistul sibian Peter Sigerus. Plansele lor de herbar se gasesc la Muzeul Bruckenthal din Sibiu.
In anul 1851 se publica primele descrieri si citari de plante din Piatra Craiului (H.W. SCHOTT, 1851). Un lucru foarte important care merita mentionat este descrierea speciei Dianthus callizonus Schott & Kotschy (garofita Pietrei Craiului), planta endemica pentru Piatra Craiului, ce constituie un important element al siglei parcului national.
Din acel moment un mare numar de botanisti renumiti se vor ocupa de studiul florei masivului.
In anul 1990 Piatra Craiului este declarat parc national prin Ordinul 7 al Ministerului Agriculturii de la acea vreme, alaturi de alte 12 parcuri din Romania.
Practic a fost recunoscuta valoarea extraordinara a acestui munte, care pe cat este de spectaculos ca peisaj, pe atat este de important din punctul de vedere al speciilor de animale si plante pe care le ocroteste.
E unul dintre cei mai salbatici munti, dar care atrage in fiecare an mii de turisti.
Nu e de mirare ca una dintre principalele zone turistice din tara noastra s-a dezvoltat la umbra lui. Zona Bran-Moeciu, aflata in imediata apropiere a Pietrei Craiului este renumita si dincolo de granitele tarii. Alaturarea dintre frumusetea peisajului si istoria locului, mai ales a Castelului Bran, face ca turistii din toate colturile lumii sa fie atrasi aici. Cu toate astea, singurele doua asezari care se afla chiar in aria parcului national sunt satele Magura si Pestera.
Aprope 4 luni pe ani, cat dureaza iarna in munte, in sate se ajunge destul de greu. Chiar si asa, merita sa ajungi acolo.
Daca ajungi in Magura, in fata ta vezi lantul Bucegilor iar in spate creasta Pietrei Craiului. E o imagine pe care n-o vei uita niciodata.
E ca si cum muntele te-ar tine in brate, ca sa atingi cerul cu mainile. E un sentiment care-ti schimba viziunea asupra vietii si te face sa intelegi ce e important si ce nu. Pentru ca pana la urma, valoarea unui parc national, a unei arii protejate, se intinde pe termen lung. E vorba de conservarea naturii, a sufletului si a culturii intr-un singur concept. Aceste locuri sunt cele care ne pastreaza traditiile, radacinile si amintirile. Fara ele n-o sa mai stim cine suntem.
E momentul sa punem umarul la pastrarea lor, din respect pentru noi insine si pentru cei care ne vor calca pe urme.
